joi, 19 aprilie 2018

Jocurile educaționale – magia învățării


Prof. Cecilia PRECUP,
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

„Nu îl poți învăța nimic pe om; ce poți face este doar să îl ajuți să se descopere în interiorul său.”
Galileo Galilei

Kahoot! este o platformă de învățare bazată pe jocuri, utilizată ca tehnologie educațională în sălile de clasă și în alte instituții de învățământ. Platforma a fost lansată în august 2013 în Norvegia. Jocurile sale de învățare, „kahoots”, sunt chestionare cu multiple opțiuni care permit generarea de utilizatori și pot fi accesate prin intermediul browserului web.
Kahoot! a fost dezvoltat de Johan Brand, Jamie Brooker, Phillip Morgan, Morten Versvik și Åsmund Furuseth, ca un proiect comun între Mobitroll și Universitatea Norvegiană de Tehnologie și Știință. În martie 2017, Kahoot! a atins ponderea de miliarde de jucători participanți, iar în luna mai compania a raportat că are 50 de milioane de utilizatori activi lunar.
Kahoot! a fost conceput pentru învățarea socială, elevii se adună în jurul unui ecran comun, cum ar fi o tablă interactivă, un proiector sau un monitor de computer. Site-ul poate fi folosit și prin intermediul unor instrumente de partajare a ecranului, cum ar fi Skype sau Google Hangouts. Designul jocului este de așa natură încât jucătorii trebuie să caute frecvent pe dispozitivele lor. Kahoot! poate fi redat prin diferite browsere web și dispozitive mobile prin intermediul interfeței sale web.
Putem crea un joc distractiv de învățare în câteva minute – numite „kahoots”. Se poate elabora un test cu o serie de întrebări cu răspunsuri multiple. Formatul și numărul de întrebări depinde în întregime de cel care îl elaborează. De asemenea se pot adăuga videoclipuri, imagini și diagrame la întrebările testului, aceste înserări având rolul de a amplifica angajamentul. Elevii răspund la întrebări pe propriile dispozitive mobile, în timp ce întrebările sunt afișate pe un ecran comun (laptop, tablă interactivă) pentru a uni lecția. Aceștia vor primi un cod PIN ce le permite accesul la test/joc. Se creează astfel un „moment de foc”, încurajând elevii/jucătorii să caute și să sărbătorească reușita împreună. În afară de a crea propriile dvs. cahoti, puteți căuta printre milioane de jocuri existente deja pe platformă. Tutorial – aici.
Învățarea socială promovează discuții și impact pedagogic, indiferent dacă jucătorii se află în aceeași cameră sau pe cealaltă parte a globului. După un joc, încurajați jucătorii să creeze și să împărtășească proprii lor cahoti pentru a aprofunda înțelegerea, stăpânirea și scopul, precum și pentru a se angaja în discuții conduse de colegi. Când un cursant devine lider, este un adevărat moment magic! Importanța utilizării platformei Kahoot!: obiectivitatea evaluării rezultatelor, feedback imediat pentru elev și profesor, reducerea factorului stres, centralizarea și stocarea rezultatelor, diversificarea modalităților de evaluare, interactivitate.
Am descoperit această platformă la cercul pedagogic din acest an școlar. A fost o nouă provocare atât pentru mine cât și pentru elevii mei! Suntem încă la început dar vom persevera. Ce îngreunează utilizarea acestei platforme este lipsa conexiunii la internet, utilizarea telefoanelor mobile a fost o bucurie pentru elevii mei, de data aceasta le-au folosit în scop educativ dar cu multă plăcere și satisfacții nebănuite. Nu am abandonat, conexiunea la internet am rezolvat-o prin resurse proprii, un stick Orange! Așa am realizat prima evaluare formativă prin intermediul platformei Kahoot!: test de evaluare pentru elevii clasei a VII-a: Sistemul periodic al elementelor, Legătura covalentă, Formule chimice. Chestionarul cuprinde nouă întrebări cu patru variante de răspunsuri, unul fiind corect. Pentru o documentare suplimentară am inserat la fiecare întrebare imagini și filmulețe didactice (Winschool, YouTube).

Aplicația a stârnit curiozitatea, elevii au fost mult mai atenți și implicați în rezolvarea testului. Am utilizat evaluarea și pe grupe de elevi, acest mod de lucru dă posibilitatea elevilor să colaboreze, dezvoltând astfel spiritul de echipă și competitivitatea.




Rezultate:


Avantajele utilizării aplicației Kahoot!:
Pentru profesori:
Îmbunătățirea calității actului de predare-învățare-evaluare;
– Ridicarea standardelor la nivelul competențelor digitale;
– Dezvoltarea creativității în proiectare.
Pentru elevi:
– Îmbunătățirea abilităților digitale;
– Dezvoltarea autocontrolului;
– Înțelegerea reciprocă;
– Dezvoltarea încrederii de sine.
Concluzia: cele șase motive pentru care recomand KAHOOT! sunt:
1. FLEXIBIL – în câteva minute, puteți crea un joc de învățare pentru toate vârstele, pe orice subiect. Kahoot! Se poate juca oriunde, chiar și în sală de sport!
2. SIMPLU – Kahoot! funcționează pe orice dispozitiv cu conexiune la internet. Pentru jucători, nu este nevoie de un cont sau de autentificare pentru a participa la un joc.
3. DIVERS – inițierea unei conversații sau consolidarea cunoștințelor, introducerea unor subiecte noi sau încurajarea muncii în echipă și multe altele – există atât de multe moduri diferite pentru Kahoot!
4. ANGAJANT – Kahoot! promovează învățarea socială, deblochează potențialul elevilor și accentuează impactul pedagogic.
5. GLOBAL – vă puteți conecta și juca în timp real cu alți jucători din peste 180 de țări.
6. GRATUIT – crearea de jocuri de învățare și jocul Kahoot! în sălile de clasă este gratuită.

„Misiunea noastră este să deblocăm cel mai profund potențial al fiecărui cursant, de toate vârstele și în toate contextele. Noi facem asta, făcând învățarea distractivă, magică, incluzivă, angajată și împărtășită prin jocuri. Vrem să îmbunătățim educația din întreaga lume și să ajutăm pe toată lumea – de orice vârstă, aptitudine sau circumstanță – să dezlănțuie magia învățării.”

Bibliografie:
1. Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
2. Michaela Logofătu, Mihaela Garabet, Anca Voicu, Emilia Păușan, Tehnologia Informației și a Comunicațiilor în școala modernă, Editura Credis, București, 2003.

marți, 6 martie 2018

Copilul și familia


Prof. înv. preșcolar Nadia CIORNODOLEA
Liceul „Radu Petrescu” Prundu Bîrgăului

Dintotdeauna, vârsta frumoasă a copilăriei a constituit subiectul numeroaselor studii care au încercat să descifreze acest minunat univers cu toate minunile și provocările sale. Deși, cu toții am parcurs minunata etapă a jocului cu păpușa sau mingea, fiecare dintre noi a perceput copilăria în funcție de mediul în care s-a dezvoltat, în funcție de educația oferită de părinți sau tutorii legali. Cei trei factori ai dezvoltării ființei umane: ereditatea, mediul și educația se întrepătrund și interferează pentru a desăvârși viitorul individ care va fi parte activă a societății sale contemporane.
Numeroși pedagogi, psihologi și alți specialiști în educație timpurie reliefează importanța fiecărui factor în parte și influența acestora în construcția viitoarei personalități umane. Fără a minimaliza nici unul dintre aceștia, putem afirma că mediul este, cu precădere, factorul care are cea mai mare influență asupra individului, indiferent dacă acesta este formal sau informal.
Sintagma „Cei șapte ani de acasă” este elocventă pentru acest fapt, de aici rezultând și importanța educației timpurii, ca fiind parte de fundament a viitorului cetățean.
Deși școala oferă numeroase instrumente pentru educație și educare, rolul decisiv în formarea personalității îi revine familiei. La vârsta preșcolară și antepreșcolară, copilul este ca o „coală albă de hârtie” sau „un diamant neșlefuit”. Capacitatea sa de asimilare este foarte mare iar principalele deprinderi de comportament, igienă, securitate individuală se achiziționează în această perioadă. Copilul este în căutarea unui model, a unei pârghii după care să își formeze personalitatea iar cele mai apropiate și accesibile modele sunt membrii familiei. Copiii sunt oglinda părinților” - este un adevăr care nu trebuie demonstrat științific. Genomul uman, prin natura sa chimică și biologică întărește acest lucru. Din momentul procreării, copilului i se dă o „zestre” care va fi „îmbunătățită” mai târziu prin influența factorilor externi. Părintele este primul model al copilului. Acesta este pentru copil modelul ancestral care îl va însoți pe toată durata existenței sale. De aceea, înainte de a pretinde unele comportamente de la cel mic, părintele trebuie să se autoevalueze și să stabilească foarte clar limitele în care dorește să-și regăsească copilul. Un părinte foarte autoritar va crește un copil anxios, nesigur și emotiv. Un părinte permisiv va crește un copil rebel, fără reguli și cu o atitudine libertină. Arta de a fi părinte va avea un rol decisiv în acest sens. Măiestria de a fi prieten, părinte, frate, coleg, toate într-o singură entitate este secretul reușitei parentale. Dar, pentru că întotdeauna există un dar, de multe ori se întâmplă ca datorită unor conjuncturi, această combinație să nu fie de ajuns și mulți părinți să se întrebe: „Unde am greșit?”, „Am făcut tot ce trebuie să facă un părinte bun…”, „I-am oferit totul…”. Aici este marea dilemă: dacă oferi totul, nu aștepta să primești aceeași cantitate înapoi… Copiii nu au nevoie de foarte multe lucruri. Contrar așteptărilor, o jucărie construită dintr-o cutie de carton împreună cu părintele va surclasa cu succes o jucărie cumpărată la repezeală dintr-un mall. Lucrând cu părintele, copilul învață să valorizeze munca și rezultatul acesteia.
Prin atitudinea sa, părintele îi conferă copilului stabilitate emoțională, siguranță și dorința de cunoaștere. Dacă părintele îi dă sarcini copilului, îl responsabilizează, dacă îi apreciază munca, îl încurajează, iar atunci când copilul greșește, părintele este cel care trebuie să îi explice unde a greșit și cum poate repara greșeala. Prin consecvență și hotărâre, părintele este cel care „desface” sau „frânge” aripi. Așadar, familia este cartea de vizită a fiecăruia dintre noi, este locul de unde ne cresc rădăcinile și locul de unde se formează bazele personalității noastre definitive.

luni, 26 februarie 2018

Biserica – ajutor pentru școală


În zilele noastre biserica, școala și familia trebuie să conlucreze mai mult în vederea realizării unei educații integrale, științifice și spirituale, profesionale și morale, în special pentru creșterea copiilor și a tinerilor noștri în dreapta credință, în iubire de aproapele și în sfințenie.

La Școala Gimnazială Ocnița, Crăciunul a venit cu o mare bucurie pentru copii. Biserica și școala au fost într-o strânsă legătură și prin mai multe vizite în preajma Crăciunului la biserică și a părintelui la școală prin care s-au învățat foarte multe lucruri folositoare despre relația dintre Biserică, școală, familie.

Grupa mare de la Grădinița cu program normal Ocnița îndrumată de educatoarea Zinveli Gabriela și biserica au încheiat și un parteneriat prin care legătura dintre copii și biserică să fie cât mai apropiată și de a-i ajuta să înțeleagă rostul Bisericii în viața lor de la o vârstă cât mai fragedă.

De asemenea prin intermediul bisericii elevii și preșcolarii Școlii Gimnaziale Ocnița au primit de la membrii Asociației Prietenia Ecumenică din România, de Crăciun cadouri la fel și de Sfântul Nicolae când au colindat la biserică . Bucuria copiilor a fost însă o răsplată mare pentru cei care au făcut eforturi material și au sacrificat din timpul lor pentru a pregăti darurile. Tocmai de aceea membrii Asociației Prietenia Ecumenică au spus că acțiunile de acest fel nu se vor opri aici, ci vor continua și în anii următori.

prof. înv. preșcolar Gabriela ZINVELI,
Grădinița cu Program Normal Ocnița

vineri, 8 decembrie 2017

Din dexul jurnaliștilor de la Palatul Copiilor Bistrița

Iulia REBREAN, clasa a VII-a,
Responsabilă de rubrică

Educația este…

„... cuvântul care mă face să mă gândesc la școală, iar asta mă duce cu gândul la câte teme am pentru mâine.” – Irina Lup, clasa a V-a;
„... cel mai important cuvânt de care orice persoană are nevoie.” – Corina Cucuiet, clasa a VI-a;
„... un mijloc de recreere, descoperire a unor idei, prin care ne dăm seama de unele lucruri interesante! Le regăsim și în unele cărți sau în aer liber.” – Antonia Sidor, clasa a VI-a;
„... aripa pe care zboară toți oamenii spre un comportament mai bun și spre o cultură mai bună.” – Ioana Valea, clasa a VI-a;
„… îmblânzirea sufletului ce determină evoluția spiritului.” – Iulia Rebrean, clasa a VII-a;
„... pastila care se administrează zilnic.” – Maria Bălan, clasa a VIII-a;
„... cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora.” – Daria Nemeș, clasa a X-a;
„... un pas spre viitor!” – Carmen Rus, clasa a X-a;
„... mijloc de transmitere a experiențelor, a ideilor, a informațiilor și a demonstrațiilor unei persoane către alte persoane” – Andreea Silcău, clasa a X-a;
„... ca o pizza, care are multe părți/ bucăți și ingrediente de ghiozdan.” – Eduard Gonda, clasa a XI-a;
„… procesul de creștere al circumvoluțiunilor pe creierele tinere.” – Ioana Ilinca Moldovan, clasa a XI-a;
„... descoperiri, gânduri, putere, apreciere, motivație, ... culoarea vieții!” – Oana Hudișteanu, clasa a XII-a;
„… cheia cu care vei putea deschide mai multe uși decât îți poți imagina, dar nu te grăbi să o folosești fără îndrumare!” – Andreea Lechințan, clasa a XII-a.

luni, 4 decembrie 2017

Proiectul CENACLU LITERAR / CREAȚIE LITERARĂ

Prof. Veronica Aura URS,
Școala Gimnazială „Iacob și Ioachim Mureșanu”, Rebrișoara

Acest proiect s-a dorit a fi răspunsul la o întrebare: „Mai citim cărți în 2017?”. O prioritate la nivelul unității de învățământ din Rebrișoara, Școala Gimnazială „Iacob și Ioachim Mureșanu”, este aceea de a participa în mod nonformal la dezvoltarea competențelor de comunicare. Pe lângă aceste competențe s-au avut în vedere și cultivarea interesului pentru lectură, descoperirea, încurajarea și afirmarea talentelor. Alt motiv l-a constituit dezvoltarea capacității de receptare a unor opere epice.
Consider că această formă de organizare a unor activități stimulează creativitatea în rândul elevilor, îi familiarizează cu diferite genuri artistice, le prilejuiește confruntări de opinii pe marginea creațiilor prezentate. Proiectul și-a propus să vină în sprijinul educației, iar prin activitățile propuse s-a dorit să asigure tinerelor talente o modalitate de afirmare, o modalitate de descoperire, o modalitate de valorificare a legăturilor interdisciplinare. Dintre activitățile propuse în cadrul acestui proiect amintim: exerciții de exprimare liberă a opiniilor, exerciții de creație liberă, exerciții de audiție a unor texte epice având ca suport teatru radiofonic (de ex. pentru cls. a VII-a B – „Hanul Ancuței”, Mihail Sadoveanu, pentru cls. a VIII-a B – „S-a pierdut un robot”, Isaac Asimov, iar pentru cls. a VI-a – „D-l Goe”, I. L. Caragiale), consultarea unor biblioteci virtuale etc. Perioada de implementare a fost derulată începând cu luna septembrie, octombrie și încheind cu luna noiembrie. Dacă alți profesori sau persoane implicate în educația copiilor vor să adopte în timpul liber aceste tipuri de activități le putem sugera faptul că elevilor le-a plăcut, drept urmare stau ca dovadă propriile lor creații. Toți copiii, în urma acestui proiect sunt mai realizați, mai împliniți deoarece și-au exersat talentul creator în materie de opere literare pe diverse teme date sau facultative. Iată mai jos câteva exemple din creațiile unor elevi care sunt afișate și la avizierele cabinetului de literatură din școală:


Dincolo de hotare

Pop Georgiana, cls. a VI-a A
18.11.2017

Era o vară frumoasă. Soarele încălzea pământul cu razele sale de foc. Aerul parcă devenea prea arzător. Florile dansează cot la cot cu albinuțele. Vântul ușor, ușor adie.
Greierașii și-au început și ei serenada dând o atmosferă atât de plăcută. Eu cu mama am dorit să plecăm în Franța. Fratele meu, Vasi, ne-a dus până-n Cluj la aeroport. Am stat puțin, apoi ne-am urcat în avion. El și-a luat zborul foarte repede. După ce am trecut de norii cei de vată am văzut cerul atât de frumos. Bila de foc se vedea pe bolta albastră creând un peisaj parcă desprins dintr-o poveste. Am făcut o grămadă de poze. Mi s-a lăsat și rău, dar am trecut peste acest moment cu bine. Era prea frumos ca să nu mă uit la peisaj. După câteva ore am ajuns în Paris, la tata. Am vizitat Parisul mult timp. Am văzut și turnul Eiffel. Parisul e un loc minunat. Mi-aș dori să mă pot muta acolo. Sunt o mulțime de magazine de unde mi-aș putea lua haine, papuci, tot ce vreau.
După câteva ore de vizită și cumpărături am mers acasă la tata. A fost minunat!


Un alt Goe

Capătă Ana Maria, cls. a VI-a A
14.11.2017

Într-o zi frumoasă de vară când eu mă jucam pe afară, am văzut un copil care stătea singur. Eu m-am dus la el și l-am întrebat de ce este supărat.
El mi-a răspuns că nimeni nu vrea să se joace cu el. Am întrebat niște copii de ce nu vor să se joace cu el și mi-au spus că el se comporta foarte urât cu ei. L-am întrebat cum îl cheamă și a răspuns că-l cheamă Goe. Eu cred că el poate să fie un copil cuminte, dacă părinții lui l-ar învăța cum să se comporte.
Din ziua aceea Goe a devenit un copil cuminte, ascultător și respectuos. Din acea zi, toți copiii se jucau cu el și oamenii îl respectau pentru că îi saluta și îi ajuta când aveau nevoie.


Goe din zilele noastre

Burdetiu Marian, cls. a VI-a A
07.11.2017

Este o zi frumoasă de primăvară. Eu cu colegii mei ne jucam prinsa.
Alex era de prins. Alex fugise după Leo și Leo, văzându-l, împinse poarta de la terenul mare spre Alex. Poarta s-a izbit tare lângă ochiul lui Alex și a început să-i curgă sânge. Mai mulți colegi de-ai lui îl ajutau pe Alex să meargă la baie ca să se spele pe ochi. Șefa clasei cheamă diriginta care îl pansează la ochi. După ce Alex a fost pansat lângă ochi se simțea mult mai bine. Diriginta i-a chemat părinții și l-au dus la spital să-l coasă. După ce s-au terminat orele am plecat acasă. A doua zi, Alex a venit la școală și se simțea mult mai bine ca ieri.
Eu și colegii mei ne-am bucurat că pe Alex nu l-a mai durut lângă ochi. După ce s-a sunat ne-am continuat liniștiți orele.


Toamna

Muthi Samuel Cosmin, cls. a VI-a A
05.11.2017

A sosit toamna. A aruncat frunzele copacilor pe jos, care au făcut un covor de frunze. Soarele mângâie pământul amorțit. Ierburile ascunse se clatină blând. Pădurile s-au îmbrăcat într-o platoșă de aramă. Bruma argintie a împodobit grădina. Iazurile s-au acoperit cu o pânză subțire de aramă. Soarele obosit și leneș îl văd mai rar. Pădurea este tristă pentru că nu se mai aud trilurile privighetorii.
Frunze aurii, arămii, ruginii cad din copaci ca niște bărcuțe pe apă. Toamna picură pete ruginii peste pământul amorțit. Un vânt potolit aduce miresme parfumate. Culorile anotimpului sunt fără egal: de la galbenul pal, la roșul de foc. Bruma apleacă florile gingașe spre iarba ofilită. Pleacă păsările călătoare vâslind în înălțimi. Gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze. Zilele umede și reci ale toamnei vestesc apropierea iernii. De la miazănoapte vine vântul fără milă. Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură. În munte, plopii și râurile spun că vine un vânt de iarnă.
Toamna este cel mai frumos anotimp.


Hanul

Mihalca Daniel, cls. a VII-a B

Odată un bătrân pleacă la un han călare pe un cal frumos.
Toamna aceea era foarte bogată. Bătrânul ajuns la han își leagă calul de poartă după datină și merse în han. Pe fereastra hanului putea zări cum mergeau stoluri de pasări pe cerul cenușiu. Frunzele copacilor, triste de acest lucru, trebuiau sa cadă jos. Iarba de pe câmp era veștejită. După câteva momente veni la han o caleașcă cu un boier. El s-a așezat la aceeași masă cu bătrânul. Proprietara hanului, văzându-l pe boier, zâmbi ușor, așezata pe ușorul ușii. Bătrânul recunoscu pe boier și și-a dat seama că era chiar Vodă Sturza. Dându-se la vorbe, bătrânul îi spuse că din tinerețe este în judecată cu niște vecini de ai lui, pentru că îi tot iau din moștenirea sa de la părinți, așa că a cerut la Vodă să facă dreptate. Vodă auzindu-l, cu mare greu și-a ținut firea și nu a plâns. El i-a spus că în ziua următoare va trimite un slujitor de nădejde ca să-i facă dreptate cu privire la moștenirea bătrânului. Bătrânul i-a mulțumit foarte mult și i-a cumpărat o oală cu vin. În ziua următoare dis-de-dimineață Vodă trimise un soldat cu o poruncă la vecinii bătrânului și le spuse că de azi înainte nu mai au voie să îi ia din moștenirea bătrânului.
Din acest moment aceștia nu i-au mai luat din moștenire bătrânului.


Hanul fermecat

Păvăloaie Maria, cls. a VII-a B

Într-o zi de toamnă în care vântul mângâia lin hanul, soarele privea fericit oamenii petrecăreți. Totul parcă era desprins dintr-o poveste.
Acest han era ca o cetate cu ziduri uriașe și pașnice în care boierii stăteau cu mândrele lor. Oamenii din afara hanului erau înlemniți de uimire, când vedeau că hanul era împodobit de diamante prețioase și strălucitoare. Acest han avea și o stăpână ca orice han, dar ce îl deosebea de celelalte hanuri era felul în care arăta și stăpâna despre care se spunea că avea puteri magice cu care reușea să aibă petrecăreți mereu în interiorul hanului deoarece le dădea mâncare și băutură vrăjită care îi amețea și îi făcea să cheltuiască toți banii pe care îi aveau. După săptămâna vrăjită le dădea drumul musafirilor prea veseli. Și oamenii nu-și mai aduceau aminte de ospăț.
Până într-o zi când a apărut un boier pe cal alb, care își dorea moștenirea. Stăpâna când a auzit de spusele boierului a încercat să-l vrăjească, dar nu a putut.
Totul s-a terminat când boierul nu și-a primit moștenirea și a murit din cauza șocului suferit.


Ultimul om de pe Pământ

Ilovan Ionela-Rodovica, cls. a VIII-a B

Într-o dimineață, mă trezesc ușor și mă pregătesc de școală, fac un duș, mă îmbrac și merg la bucătărie. Am observat că părinții mei nu sunt, dar m-am gândit că au plecat mai repede la serviciu, deși trebuiau să mă sune sau să-mi lase un bilețel, dar poate timpul nu le-a permis.
Îmi iau micul dejun, iar apoi mi-am luat și ghiozdanul din camera mea și-am pornit spre școală. Eram pe stradă, iar până atunci nu am văzut absolut nicio persoană. Mi s-a părut foarte ciudat pentru că la ora aceasta trebuia să fie multe mașini pe drum, copii grăbiți care merg spre scoală, magazine deschise, cafenele care îți bucură simțurile când treci prin preajma lor, oameni rapizi care merg spre serviciu, dar nimic. Îmi verific telefonul, dar niciun anunț cum că școlile ar fi închise, îmi verific data din aceea zi să nu fi făcut confuzie a zilelor. Mi-am sunat părinții, prietena mea cea mai bună, dar aceștia n-au răspuns.
Am realizat că sunt singura persoana din acel loc și cred că sunt și singura de pe Pământ. M-am panicat, inima mai să îmi sară din piept. Îmi era cald deși afară era destul de rece. Nu aveam nicio idee ce să fac, nu aveam cui să-i cer ajutor. Eram total singură și îmi doream să văd măcar un necunoscut, dacă nu prieteni și familia.
M-am trezit. Am realizat că a fost doar un vis, m-am ridicat din pat și am mers la bucătărie să văd dacă nu cumva visul a devenit realitate, dar părinții mei erau acolo; i-am îmbrățișat și eram nemaipomenit de bucuroasă că a fost un vis.


Invazia extratereștrilor

Buta Ovidiu, cls. a VIII-a B

Era o zi frumoasă de vară în oraș. Toata lumea se plimba liniștită.
Toată această liniște s-a oprit când cerul s-a înnegrit și a ieșit o armată de nave extraterestre care atacau clădirile și oamenii. Din nave au ieșit extratereștri, care au luat controlul asupra orașului și mai în urmă toată planeta. Armata a făcut o adunare de urgență pentru a încerca să afle cum să distrugă extratereștrii. Au încercat să-i atace cu tancuri, avioane, dar în zadar, deoarece extratereștrii erau de neoprit. Lumea nu mai avea nicio speranță.
Până la urmă a mers la sediul armatei un tânăr om de știință care s-a gândit ca armata să atace nava mamă, iar după aceea extratereștrii vor pleca. Armata atacă nava mamă. Extratereștrii văzând că este distrusă au plecat.
Toata lumea i-a mulțumit acestui tânăr.

luni, 27 noiembrie 2017

„Meloterapia, încotro? Pași către un model românesc” – ediția a III-a a Conferinței Internaționale de Meloterapie, Brașov 2017

Prof. Emanuela AVRAM,
Prof. Eniko CUPȘA,
Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Lacrima” Unirea
Prof. Călin DEAC,
Palatul Copiilor Bistrița

În zilele de 24-25 noiembrie 2017, la Universitatea Transilvania din Brașov, a avut loc Conferința Internațională de Meloterapie, ediția a III-a, cu tema „Meloterapia, încotro? Pași către un model românesc”. Conferința a reunit vorbitori români și străini din medii de cercetare științifică, universități și organizații profesionale, precum: prof. dr. Stela Drăgulin – Univ. Transilvania Brașov, music therapist Alexia Quin și Becca Sayers – Music As Therapy International Marea Britanie, dr. ing. Florin Munteanu – Centrul UNESCO pentru Studii Complexe, prof. dr. fiz. Doru Ursuțiu – Univ. Transilvania Brașov, prof. dr. Liliana Rogozea – Univ. Transilvania Brașov, drd. Fulvia Constantin – Univ. Transilvania Brașov, psiholog Monica Szabo – Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 Oradea, psiholog Monika Caracioni – Centrul social pediatric/ Spitalul Marienhausklinik Germania, psiholog Anișoara Liță, psiholog Adriana Roșu, echipa C.S.E.I. „Lacrima” Bistrița – prof. Eniko Cupșa, Emanuela Avram, Lidia Vlașin, Călin Deac etc.
Acest eveniment a fost o oportunitate de a prezenta idei noi de cercetare, de a purta discuții și de a face schimburi de experiență în terapia muzicală. Principalele subiecte dezbătute au vizat dezvoltarea terapiei prin muzică în România, practici profesioniste și noi tendințe în cercetare. Programul a cuprins două secțiuni: prezentări în plen (Evoluția terapiei prin muzică în România în ultimii 20 de ani – o privire din afară; Meloterapia din perspectiva triadei: Informație, Energie, Materie; Pentru ca în școli să nu sune doar clopoțelul – Despre locul terapiei prin muzică în școlile noastre și în viața cadrelor didactice; Terapia prin muzică, Principii morale și dileme etice; Terapia prin arte – Bucuria muzicii, a dansului și culorilor în viața noastră etc.) și ateliere practice de lucru (Folosirea instrumentelor muzicale în funcție de clienți și caracteristicile acestora; Atelier de voce; Atelier Muzikit; Atelier – Sunet, mișcare, culoare; Melotarapia – punte de lucru între normalitate și patologie; Terapie muzicală integrativă – tehnici aplicative; Integrarea emoțiilor în cadrul grupului de intervizare a meloterapeuților etc.).
O echipă de profesori de la Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Lacrima” Bistrița a prezentat metoda de implementare a Meloterapiei în cadrul activităților de recuperare-compensare a elevilor cu cerințe educative speciale din școala „Lacrima”. Încă din anul școlar 2012 - 2013, la Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Lacrima” Bistrița, s-a născut, ca și curriculum la decizia școlii, o alternativă terapeutică și educațională inovativă pentru elevii școlii: „Atelierul – Sunet, mișcare, culoare”. Acesta presupune stimularea prin arte combinate (muzică, mișcare și joc, teatru, pictură, modelaj, colaj) a elevilor cu deficiențe grave, profunde și asociate din cadrul școlii, pentru o exprimare liberă, spontană și autentică, pentru autocunoaștere și dezvoltare personală, pentru îmbunătățirea abilităților de viață independentă și în mod implicit a gradului de integrare socială. Activitățile creative au un rol benefic în dezvoltarea și recuperarea copilului cu cerințe CES, ajutându-l să exprime și ceea ce nu poate exprima verbal, ci doar prin intermediul formelor, culorilor, instrumentelor muzicale, personajelor sau obiectelor realizate și să pună ordine în gândire și comportament.
Meloterapia, parte integrantă din acest program curricular propriu, a reușit să închege și să consolideze o echipă de lucru și să stârnească curiozități și altora. Atelierul pe care cei de la „Lacrima” l-au propus în cadrul Conferinței internaționale „Meloterapia încotro? Pași către un model românesc” a dorit să prezinte celor interesați activitatea de Meloterapie din cadrul școlii „Lacrima”. De asemenea, cadrele didactice au prezentat și o sesiune de meloterapie în care jocurile muzicale s-au împletit cu mișcarea. Prezentarea a avut un real succes, fiind un model de inspirație și bune practice pentru cei prezenți la workshop.

Utilizarea artelor combinate în stimularea copiilor cu CES, beneficiari ai programului educațional desfășurat la nivelul școlii „Lacrima”, a dus la obținerea de rezultate care prin metodele clasice ar fi necesitat mult mai multe resurse și timp, lăsându-și vizibil amprenta în toate ariile de dezvoltare și în special în aria dezvoltării emoționale, a imaginii de sine, a capacității de inter-relaționare cu ceilalți.

Henry James, Ambasadorii

Psiholog Suzana DEAC

Ambasadorii, în viziunea autorului, sunt niște americani, reprezentanți ai unei cauze nobile, care trec oceanul, având menirea de a salva un tânăr din brațele unei vieți pariziene, ispititoare și tumultuoase. Protagonistul calm, rațional și echilibrat nici nu știe la ce îndatorire se înhamă, atunci, când vrea să-l convingă pe acest tânăr să se întoarcă în țara sa natală, furnizând ca argument primordial, nevoia firmei familiei sale în ce privește un profesionist în marketing.
Romanul te cucerește prin relatarea unor metamorfoze prin care trece protagonistul sosit cu anumite îndatoriri, de care nu face niciun moment abstracție, dar la rugămintea plină de respect a tânărului, pe care îl găsește foarte schimbat în favoarea lui, începe să facă cunoștință cu anturajul lui, mai precis spus, cu femeia care reușise să genereze atâtea schimbări în concepția, atitudinea și comportamentul lui, până atunci superficial, debusolat și fără multe scrupule. Șocul revederii al acestui tânăr atât de schimbat, îl obligă pe ambasadorul principal să cunoască de aproape anturajul lui plin de influențe binefăcătoare. În persoana femeii iubite de acest tânăr, cunoaște o doamnă căsătorită dar care trăiește separat de soț, datorită unor neînțelegeri. Ambasadorul american are ocazia să cunoască în această persoană o ființă atractivă, uimitoare, inteligentă și deosebit de fermecătoare, care trăiește împreună cu fiică sa, educată și ea în mod exemplar.
Metamorfoza protagonistului ambasador se produce pe mai multe planuri simultan pe parcursul șederii lui la Paris. El, care venise cu însărcinarea de a-l convinge pe tânăr să se întoarcă în America, încet-încet își schimbă părerea militând până la urmă pentru rămânerea tânărului la Paris, lângă oamenii valoroși și frumoși care îl înconjoară cu multă căldură și dragoste. Căutând și identificând argumente și contraargumente în favoarea scopului primordial, rămâne captiv el însuși, ambasadorul, al frumuseții gesturilor, sentimentelor necondiționate de prietenie și chiar și de iubire, al inteligenței umane și al sclipirilor empatice și imaginative.
Nu se metamorfozează doar atitudinea lui față de tânăr dar și sentimentele față de universul lui propriu. Conștientizează pas cu pas rolul lui capital, devine un ambasador care promovează rămânerea și nu plecarea din Paris, având o deschidere necesară pentru evaluarea valorilor prezente în viața tânărului. Dar și din viața lui personală, ca adult matur de cincizeci și cinci de ani. Analizează, disecă, mărunțește, fragmentează, intuiește și din nou analizează ca să concluzioneze, că, deși ar avea toate motivele plauzibile de partea sa de a deveni un om împlinit și fericit, rămânând în această țară, nu poate fi decât corect, iar corectitudinea îi cere sacrificiul de a se întoarce în țara sa cu menirea împlinită, privind soarta tânărului... și dacă într-un sens invers.
Un om uriaș care nu-și permite convertirea obiectivului inițial într-unul de interes personal și dacă e vorba despre fericirea lui ca om.

Cartea e valoroasă sub aspectul psihologiei relațiilor și al percepției acestor relații.